„De ce ți-e frică nu scapi” ne avertizează un proverb românesc, amintindu-ne că nu te poți apăra de ceea ce ți-e predestinat. Dar ce se întâmplă atunci când sursa angoasei îți este propria… umbră? Cartea „Hortense și umbra”, scrisă și ilustrată de Natalia și Lauren O’Hara, ne relatează o poveste care problematizează ideea acceptării propriei identități și a găsirii unui echilibru între întunericul și lumina ființei.
Astfel, deși curajoasă și bună, Hortense era foarte mâhnită din pricina unui lucru: își ura umbra! Oriunde mergea copila, mergea și umbra; tot ce făcea copila, făcea și umbra. Și… ce era de făcut într-o astfel de situație? Răspunsul e simplu: fetița se gândi să își ascundă umbra în spatele coloanelor și pe sub canapele. Ba mai mult decât atât, într-o seară, îi trânti umbrei fereastra în nas, iar aceasta, după ce urlă și lovi cu piciorul, se pierdu în zare, lăsând-o pe stăpâna ei singură. Iar fetița se liniști. Dar, într-o noapte, Hortense fu trezită de niște tâlhari. Și, în ciuda ripostelor acesteia, răufăcătorii se apropiau de casă, râzând, pufnind și agitându-și săbiile. Rămasă de-acum și fără umbră, cum putea fetița să înfrunte o întâmplare atât de înfricoșătoare?
Ei bine, înainte de a afla deznodământul poveștii, se cuvine să reflectăm puțin asupra dinamicii textuale, deoarece personajele nu joacă numai un rol literal, ci și unul simbolic, propunând cititorului o lecție despre asumarea și acceptarea propriului sine. Din acest punct de vedere, imaginea lui Hortense este țesută pe fondul luminii, în timp ce umbra acesteia revelează o pată de întuneric. Și tocmai din această pricină își urăște copila atât de mult umbra, întrucât descoperă în ea o proiecție obscură a propriei persoane. Pe de altă parte, dorința de a o ascunde degenerează și aceasta crește din ce în ce mai mare, demonstrând încă o dată că asumarea și echilibrul lăuntric ne salvează din chingile propriei neputințe.
Întâlnirea cu tâlharii marchează un moment de tensiune în derularea epică, dar anulează totodată distanța dintre Hortense și umbra ei. Deși, inițial, fetița încearcă să nege și să înlăture prezența umbrei, aceasta înțelege faptul că umbra este parte din ea însăși și că acceptarea este fundamentală. În plus, între cele două versiuni ale lui Hortense nu există decât o singură diferență: cea de perspectivă. În fond, atunci când umbra este întunecată, furioasă ori tristă și fetița este la fel, pentru că esența lor este aceeași.
Cartea „Hortense și umbra”, scrisă și ilustrată de Natalia și Lauren O’Hara, ne amintește în chip metaforic de faptul că trebuie să ne acceptăm atât umbra, cât și lumina. Doar învățând să conviețuim în armonie cu propria umbră, putem păși demni în lumină!