Te îndemn să te privești în oglindă! Analizează-ți chipul, felul în care îți porți părul și tiparul imprimat pe tricoul tău. Apoi, privește în jur și zăbovește cu gândul asupra a tot ceea ce te înconjoară – colțarul muștariu, tabloul de pe perete, mașina parcată în fața casei. Continuând exercițiul, imaginează-ți acum de care dintre aceste elemente constitutive ale universului tău confortabil te-ai putea lipsi. Și întreabă-te totodată și dacă, renunțând la ele, ai mai fi tu însuți! Iar ce înseamnă să „Fii tu însuți” aflăm din paginile cărții scrise de Luca Tortolini și ilustrate de Marco Somà.

Personajul principal al cărții ar putea fi catalogat drept o „celebritate”. Aceasta locuiește într-o casă mare lângă ocean, iar oamenii stau la coadă pentru a o vedea, râvnind să fie în pielea ei. Departe de a avea o clipă liberă, celebritatea este mereu urmărită, pentru a fi protejată de ceilalți, pentru a i se acorda ajutor, pentru a i se ține companie. Mai mult decât atât, ea nu poate mânca ce-și dorește, nu se poate îmbrăca cum îi place și trebuie mereu să țină seama de fotografi și ziariști.

Prins în învălmășeala consolidării imaginii publice, personajul jinduie la viața de dinainte. O întâmplare nefericită, care nu i-a lăsat răgaz nici pentru a-și lua rămas-bun, l-a privat de tihna vieții aproape de familie. Gustul succesului nu este cel imaginat, iar prețul faimei este unul greu de plătit, dar ce se mai poate face acum?

Așadar, povestirea concepută ca omagiu adus vestitului King Kong nu insistă asupra aspectelor pozitive survenite în urma prestigiului, ci trasează o delimitare clară între esență și aparență, între celebritatea ca statul social și simțămintele beneficiarului ei. Spoită orbitor, faima alterează percepția privitorului, determinându-l să-și închipuie că ceea ce se petrece dincolo de paravan este trăirea unui basm. Pe de altă parte, aceasta confiscă libertatea persoanei celebre, condiționând-o neîncetat. În această lume superficială, resortul care mână acțiunile individului este menținerea imaginii publice între anumite standarde prevăzute într-un contract.

Dincolo de învelișul găunos, succesul este precedat de vorbe mieroase, laude și muncă de convingere, iar parcursul este îngreunat de muncă neostoită, sacrificiu, compromis și multă singurătate. Alienat și prins între chingile unei lumi care configurează personalitatea în funcție de moment, personajul principal renunță la tot și se întoarce acasă, pentru a redeveni el însuși. Pentru a fi, pur și smplu, Ughm. Din acest punct de vedere, acasă reprezintă spațiul protector care-i permite individului să fie, în răspăr cu societatea care îl obligă pe acesta să pară.

Scrisă la persoana întâi, narațiunea creează impresia unui jurnal, permițând lectorului să se identifice cu trăirile protagonistului. Din această perspectivă, „să fii tu însuți” devine o condiție fundamentală pentru pacea și echilibrul lăuntric, în orice context. În fond, nu accederea la celebritate este nefastă, ci neputința individului de a se păstra fidel propriilor valori și credințe, pierzându-și astfel identitatea. În plus, morala din subsidiar este recognoscibilă și în mesajul ilustrațiilor lui Marco Somà – stranietatea personajului principal, schizoid adoptat de o societate cu care este incompatibil, este anulată în ultimele imagini, acestea redându-i lui Ughm statutul firesc.