De n-ar fi, nu s-ar povesti…

Oare de n-ar fi fost un croitoraș care să fi prins șapte (muște) dintr-o lovitură, ce poveste despre vitejie ne-ar mai încânta auzul? Dar nu trebuie să aflăm răspunsul la această întrebare! Pe urmele vestitului croitor s-au aventurat scriitoarea Arnica Esterl și ilustratorii Olga Dugina și Andrej Dugin, iar faptele i-au fost consemnate și ilustrate în cartea „Croitorașul cel Viteaz”.

Totul a început pe când croitorașul stătea la masă și lucra, mușcând dintr-un măr copt. Atrase de mirosul dulce al mărului, niște muște au început să roiască în jurul său. Supărat, croitorașul luă o cârpă și plesni mărul; mare-i fu mirarea să-și vadă fapta de vitejie – sub cârpă găsi șapte muște moarte. Hotărât să arate lumii întregi câtă voinicie zace-n el, brodă cu litere de-o șchioapă pe un brâu – „șapte dintr-o lovitură” – și plecă în lume.

Croitorașul cutreieră drumuri și poteci, până ajunse la curtea unui palat. Dar obosit fiind, se așeză în iarbă și adormi. La scurtă vreme, fu găsit de slujitorii regelui care-l crezură un mare luptător. Impresionat de vitejia croitorașului, căci nimeni nu știa că șapte dintr-o lovitură erau muște, nu oameni, regele îi propuse sărămână pe lângă el. Cu toate acestea,așa-zisul curaj al noului venit nemulțumi cavalerii loiali ai regelui. Gândind că și ei vor fi doborâți la fel de repede, dacă nu ascultă de bravul croitor, au amenințat că părăsesc regatul. Pus la grea încercare, regele socoti că nu-și poate pierde oamenii cei credincioși pentru un venetic. Așa că, dorind să se descotorosească de el, însă și puțin temător, regele puse la cale un plan viclean: hotărî să îl treacă prin trei probe și, convins că nu va izbânzi, îi promise și jumătate de împărăție și mâna fiicei sale. Va reuși croitorașul să înfrângă uriașii care îngrozesc supușii regelui? Ba mai mult decât atât, va putea acesta să prindă unicornul și mistrețul sălbatic și să-și păstreze, totodată, secretul?

Narațiunea „Croitorașul cel Viteaz”, scrisă de Arnica Esterl, este punerea în pagină a unei povești deja bine cunoscută. Însă, ilustrațiile medievale, fin detaliate și prezentate într-o cromatică vie, devin haine noi pentru textul adus în contemporaneitate. Urmând tiparul constructiv al basmului, dar mizând pe situații comice demne de o comedie, povestea croitorașului stârnește amuzamentul fiecărui cititor, indiferent de vârstă. Jocul dintre esență și aparență, dintre vitejie și hazard, dintre înțelepciune și viclenie devine miza textuală, într-o continuă încercare de echilibrare a situațiilor înlănțuite, în (de)favoarea personajului principal.