Sărbătoarea Crăciunului aduce multă bucurie în întreaga lume, iar oamenii își revarsă preaplinul lăuntric în fel și chip. În Australia, de exemplu, masa festivă este servită pe plajă sau la picnic, în Elveția se mai păstrează și astăzi obiceiul „ridichiilor luminate”, iar în Italia, copiii merg din casă în casă recitând poezii sau cântând. Însă, dincolo de apartenența geografică, de tradiții și de raportarea la data calendaristică, esența Crăciunului rămâne aceeași – împlinirea de a fi împreună cu cei dragi.

În acest context, nu e de mirare faptul că și lumea subacvatică sărbătorește. În ce fel, aflăm din paginile cărții „Aventurile unui Fir de Nisip. Cum a ajuns Crăciunul în adâncuri”, scrisă de Anamaria Lembrău și ilustrată de Ágnes Keszeg. Peripețiile Firului de Nisip continuă și inventariază noi popasuri, în timp ce reface, în sens invers, drumul parcurs în prima sa aventură.

Aflat pe un tăpșan înverzit, micul personaj admira văzduhul, imaginându-și personaje și povești. Dar visarea îi este deranjată de apariția unui strop de apă decolat dintr-un nor, pe nume Picur Perfect. Atât Picur, cât și Fir se sperie de prezența celuilalt, dar inima li se liniștește degrabă, după un exercițiu de respirat și o glumă bună.

De-acum, o nouă prietenie se legase. Și, după multe ore de sporovăit, Firul de Nisip era din nou pofticios să descopere lumea, de data aceasta alături de noul său camarad. Îi propuse, așadar, lui Picur să plece împreună spre un loc cu zâne, stele, sclipurici și licurici. Astfel, cei doi prieteni au încălecat pe un picior de lăcustă și-au pornit la drum.

Dar călătoria lor nu este lină, ci plină de neprevăzut, iar poposirea la clădirea care se ridică spre cer avea să le aducă nu doar bucurie enormă, ci și o sperietură zdravănă. Ce lecții își vor mai însuși cei doi aventurieri și cum le va povesti Firul de Nisip prietenilor săi din adâncuri despre însemnătatea… Crăciunului?

Ei bine, în economia poemului, motivul Crăciunului nu reprezintă decât podoaba finală simbolizată pe firmamentul narativ, cheia de boltă a tuturor semnificațiilor impregnate în structura textuală. De la prima strofă, operă literară angrenează cititorul într-un periplu viu și antrenant, care-i suscită acestuia întreg ansamblul senzorial. Contactul cu universul Firului de Nisip este mijlocit de ritmicitatea versurilor, de desfășurarea ilustrațiilor, de chinestezia personajelor, de întâmplările care gâdilă tactilul.

Însă, dincolo de acest nivel superficial de receptare, cititorului i se revelează situații de viață translatate în versuri, învățăminte și povețe, peripeții cu miză moralizatoare. Pe fondul tematic al prieteniei se ițesc nuanțele unor idei ca: stăvilirea fricii pentru a îmbrățișa noul și necunoscutul, acceptarea alterității aproapelui sau mulțumirea de sine condiționată de acordarea unui ajutor.

În final, în ecuația prieteniei se ia în calcul și variabila sărbătorii Crăciunului. Din acest punct de vedere, Crăciunul reprezintă prilejul perfect de a dărui timp celor dragi, fiind alături de ei. În plus, sub pretextul acestui motiv, Firul de Nisip se întoarce la prietenii săi din adâncuri. Dar celebrarea scuză, de fapt, intenția reală a protagonistului – a spune cuiva că-l iubești, bucurându-te de prezența lui in viața ta. În fond, indiferent de locul în care este sărbătorit (în aer, pe uscat sau în adâncul mărilor), aceasta și este chintesența Crăciunului.

Așadar, printre alge și pești, făurind aventuri nebunești, trăiește Firul de Nisip. Cel ale cărui aventuri le-am aflat de la scriitoarea Anamaria Lembrău și de la ilustratoarea Ágnes Keszeg. Iar în această lume, care este un loc fabulos, povestea lui continuă…