Sintagma „a fost odată ca niciodată” prefigurează un final întotdeauna fericit. Dar în cadrul acestei paradigme cu structură deja consacrată se derulează mereu alte evenimente, fațete ale unei lecții cu iz moralizator, care fascinează cititorul prin originalitatea și ineditul lor. În acest tipar narativ se încadrează și povestea „Penele dragonului”, scrisă de Arnica Esterl și ilustrată de Olga Dugina și Andrej Dugin.

Așadar, a fost odată ca niciodată un hangiu bogat care avea o fată pe nume Lili. Aceasta se îndrăgosti de fiul unui tăietor de lemne, un băiat sărac numit Gelu și, dorind să se căsătorească cu el, își mărturisi dorința tatălui. Nemulțumit de condiția socială a tânărului și căutând să descurajeze posibila căsătorie, hangiul ticlui un plan: îl trimise pe tânăr la dragonul cel fioros și crud din pădure, pentru a-i aduce trei pene de aur. Gelu, curajos fiind, știa că va găsi o soluție pentru a mulțumi hangiul, așa că porni la drum.

În calea sa, Gelu întâlni oameni văicărindu-se din diverse pricini, iar problemele lor își găseau rezolvare numai cu ajutorul înțelepciunii dragonului. Promițându-le că-l va întreba pe acesta ce era de făcut, tânărul își continuă drumul până la castel.

În splendorile din locuința dragonului, Gelu o găsi doar pe soția acestuia; din fericire, dragonul nu era acasă. Băiatul îi povesti acesteia despre Lili și despre misiunea dată de tatăl ei, dar și despre oamenii întâlniți pe drum: despre necazul omului cu fata bolnavă, despre pomul care nu mai rodea mere de aur, despre dorința luntrașului. Soția dragonului îi făgădui lui Gelu că-l va ajuta și-l puse să se ascundă sub pat, ca să afle răspunsul la toate întrebările sale. În curând, dragonul ajunse acasă, dar simți numaidecât miros de om! Va reuși tânărul să ducă la bun sfârșit misiunea încredințată și să-i ajute pe cei care se bizuie pe curajul său?

Subsumată structurii narative a basmului, povestea „Penele dragonului” traduce în limbaj contemporan o lecție despre înțelepciune, bună-credință și curaj, prin intermediul personajului principal, Gelu. Respectând gradual tipologia constructivă a protagoniștilor din basm, Gelu însuflețește un mesaj narativ cu valoare universală: reușita misiunii este strâns legată de calitățile sale, in timp ce răsplata bănească nu reprezintă un scop, ci o consecință secundară. Truda depusă și ajutorul acordat aproapelui sunt răsplătite, iar lăcomia și viclenia, recognoscibile în imaginea hangiului, sunt pedepsite.

Îmbogățită de ilustrații cu tematică medievală, cu detalii abundente și cromatică vie, povestea „Penele dragonului” aduce în atenția lectorului un mesaj cu valoare morală fundamentală, accentuând triumful calităților asupra metehnelor, din cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre.