Resurse educaționale
Eu, parintele, sunt primul care ii cultiv copilului meu iubirea pentru carte
Eu, parintele, sunt primul care îi cultiv copilului meu iubirea pentru carte
Reușitele și adaptarea copiilor la societate sunt influențate de numeroase persoane, acțiuni și instituții. Părinții, familia proximă, grupurile de prieteni, vecinii, școala, alternativele de petrecere a timpului liber, activitățile extrașcolare sunt toate parte a ghidării procesului lor de autoîmplinire și apartenență socială. Copiii înșiși, bineînțeles, cu abilitățile lor unice, temperamentele și înclinațiile individuale joacă un rol central în formarea și reformarea propriilor comportamente și aspirații, a succesului. Performanțele școlare se corelează direct cu capacitatea copiilor de a citi, de a înțelege texte, de a iubi procesul lecturii și studiul în general.
Obiceiul lecturii zilnice se deprinde în copilărie. Copiilor, în mod natural, încă de mici le place să răsfoiască singuri cărțile privind imagini. Chiar este posibil ca, după ce învață să citească, să le placă lectura. Odată format gustul pentru lectură, acesta se poate transforma într-o adevărata pasiune. Influența pasiunii pentru citit, formată în anii copilăriei sau ai adolescenței poate să se resimtă întreaga viață. Marile personalități culturale ale omenirii au fost cititori pasionați. Însă, relația cu cartea presupune perseverență, consecvență și uneori activitățile de lectură concurează cu alte activități atractive sau cu joaca.
Iar atunci, în calitate de părinte, îmi pun întrebarea: cum devin inspirație pentru copilul meu și cum îi transmit iubirea pentru carte?
- Sunt un cititor pasionat, citesc de plăcere
Vă întrebam zilele trecute dacă vouă vă place să citiți. Am primit numeroase răspunsuriși aprecieri la întrebarea pusă, însă am observat că au fost între dumneavoastră persoane care nu ați înțeles cu exactitate care a fost motivul adresării ei. Argumentația e simplă și clară. Atunci când îmi doresc să obțin o acțiune din partea copilului meu, voi fi eu modelul lui. Nu-i pot cere copilului meu să îi placa un proces, atunci când eu nu-l fac de plăcere și nu sunt un model pentru el. Atunci când voi citi de plăcere și copilul mă va vedea cu cartea în mână, cu siguranță mă va imita, iar, după o vreme, pot institui o rutină de lectură zilnică, plăcută, desfășurată împreună, în familie.
- Îi citesc copilului meu încă de la naștere
Și nu doar la culcare. La începutul vieții îi pot achiziționa cărți de tip jucărie, cărți senzoriale, cărți cu butoane, cărți cu care copilul meu să interacționeze tactil, alături de cărți cu rime care să îl susțină la conectarea cu ritmul (acel ritm al inimii mamei pe care îl auzea atunci când era în burtică). Luăm aceste cărți cu noi, peste tot: în parc, în vizitele la bunici sau la prieteni. I le ofer, fără a fi insistent, celui mic ca alternativă la jucării. Creez o rutină de conectare, una în care ambii să asociem cartea cu starea de siguranță, normalitate și de iubire. Identific în funcție de propria rutină zilnică momentul potrivit pentru această pauză extraordinară de conectare care se recomandă să aibă o durată de minim douăzeci de minute.
- Vizitam împreună biblioteca cu regularitate
…atunci când copilul meu se apropie de vârsta de doi ani poate începe să aibă deja preferințeîn privința cărților. Atunci e momentul săîncep să vizitez cu regularitate biblioteca pentru a se crea o rutină și în acest sens. Vizita la bibliotecă pentru momentele de lectură împreuna este importantă, alături de oferirea libertății de a-și alege cărțile pentru acasă.
- Îi citesc copilului meu cât mai adesea pe parcursul unei zile
Un moment perfect pentru lectura zilnică poate fi atunci când el ia masa. Un copil captiv în scaunul pentru masă are nevoie uneori de metode care sa îl ajute să își cultive răbdarea. Alternativa dăruirii cărții pentru a fi răsfoităși a lecturii împreună este cu siguranță benefică spre deosebire de oferirea unui ecran care îi va determina copilului o stare în care hrănirea devine inconștientă. Cititul în timpul mesei se poate compara cu ascultarea unui radio. Copilul va putea privi și savura mâncarea în timp ce ascultă informațiile și privește ocazional imaginile.
- Nu îmi direcționez cu insistență copilul pentru a învăța să citească
Majoritatea copiilor învață să citească în mod natural. Obiectivul nostru ca părinți nu este să îi încurajăm să înțeleagă sunetele cuvintelor, ci să prindă dragoste de carte, de poveste și de imagine. Ghidajul permanent le poate determina pierderea interesului și le va crea un sentiment de obligație pe care copilul va căuta o viață să o ocolească.
- Îi voi citi copilului meu mult timp după ce a învățat deja să citească
Îi voi citi atât cât va dori, chiar dacă el știe să citească deja singur. A continua procesul de lectura împreună îl va ajuta să își mențină interesul pentru carte și îi va dezvolta alte abilități precum gândirea critică. Cititul împreună ne va oferi răgazul de a discuta despre teme vizuale sau valori ale conținutului textual.
Copilul care învăță săcitească poate lectura texte simple, însă imaginația lui are nevoie în continuare de hrană, iar aceasta o poate primi doar prin noi cei care îi putem oferi texte mai complexe și discuții elaborate pe diversele teme de interes pentru el.
- Creez un ritual de lectură
Ritualul de lectură de când era bebeluș poate continua și când copilul nostru crește. Acesta poate fi perpetuat în timpul zilei, după ce sosește de la școală sau după amiază, în zilele de vacanță. Copiii mai mari vor fi foarte motivați să citească atunci când lectura va dura puțin peste ora lor obișnuită de culcare.
- Îl ajut să treacă la următorul nivel
Voi alege pentru copilul meu o carte puțin mai complexă decât cea pe care ar selecta-o singur. Spre exemplu o carte cu capitole în locul unei cărți ilustrate. Îi voi citi o parte după care voi găsi o scuză și îl voi ruga pe el să continue. Dacă este suficient de atras de subiect va continua, iar dacă nu va continua singur, nu este nici-un motiv de insistență, lectura se poate relua oricând.
- Citim împreună, pe rând
…în acele momente când copilul îmi citește mie, îi citesc eu lui sau citim împreună, chiar dacă se poticnește, nu-l descurajez. E nevoie să îi mențin interesul pentru carte, să fac cartea atractivă pentru el. Nu îl voi grăbi sau obliga să citească atunci când el nu își mai dorește, voi continua eu și voi iniția un joc care să îl determine pe el să îmi ia cartea din mână atunci când e pregătit. E foarte util să nu pierdem caracterul de relaxare și plăcere pe care îl oferă cartea.
- Îi ofer benzi desenate copilului meu reticent
Unii copii mai măricei, care nu sunt obișnuiți cu activitatea de lectură zilnică pot fi atrași de benzile desenate. Acestea vor face o trecere fireasca spre lectura cărților cu capitole. Benzile desenate cel mai adesea propun texte cu un vocabular bogat, amplu, folositor celor mici.
- Mă înconjur de cărți
Cărțile nu aparțin doar bibliotecilorși sălilor de clasă. Acestea e nevoie să fie parte a mediului casnic. Îmi cumpăr cărți, reviste și ziare, le plasez într-un spațiu care să fie ușor accesibil și le citesc alături de copilul meu.
- Îi limitez accesul la tehnologie
E foarte greu ca o carte să concureze cu televizorul sau cu jocurile pe computer. Cei mai mulți copii le vor alege pe cele din urmă, iar repetiția expunerii la ecrane va determina crearea unui obicei considerat relaxant și, astfel, cititul va deveni “o alternativă” văzută la alții. În această situație e nevoie ca în familie să fie creată o regulă: citim înainte de a privi ecranele.
Un articol realizat de: Bianca Mereuță
Referințe:
Flouri E, Buchanan A 2004. Earlyfather’sandmother’sinvolvementandchild’slatereducationaloutcomes. British Journal of EducationalPsychology, 74: 141-153.
Cunningham, A. E., and K. E. Stanovich. 1991. Trackingtheuniqueeffects of print exposure in children: Associationswithvocabulary, general knowledge, and spelling. Journal of EducationalPsychology 83(2): 264–274.
Stanovich, K. E., and A. E. Cunningham. 1993. Wheredoesknowledge come from? Specific associationsbetween print exposureandinformationacquisition. Journal of EducationalPsychology 85(2): 211–29.
Dodici BJ, Peterson CA 2003. Earlyparent-childinteractionsandearlyliteracydevelopment. Topics in EarlyChildhood Special Education, 23(3): 124-215.
#cusigurantacrestemcititori#aegonromania#educatie#celecitimcopiiloroficial
Comments are closed